B-L-O-G

Iaca s-au terminat si sferturile de finala din Cupa Romaniei: Gloria merge mai departe dupa un joc penibil, iar Dinamo se ia de labuta cu Rapid si se uita la teveu mai departe… mi-au placut tare mult brasovenii, au joc de echipa bine pus la punct, daca mai aveau si un varf de valoare ii spulberau pe ceferistii din Cluj.

In alta ordine de idei, vremea continua sa fie frumoasa, soarele imi face cu ochiul dinspre terase, da’ totusi e cam frig pentru asa ceva. Ceva barfe ajunse la urechile mele imi spun ca o sa vina iarasi un val de frig in curand… sper sa nu fie adevarat. Au inceput sa apara si vanzatorii ambulanti de floricele de primavara… deja m-au vizitat 2 pana acum. Primul pe la 8 dimineata, intra in agentia unde eram singur, se uita la mine sagalnic cu vreo 5-6 buchete de flori in mana si-mi sopteste suav: Cumperi flori de primavara? Drept urmare l-am privit drept in ochi si am busit in ras. L-a pufnit si pe el rasul cand iesea afara…

Cu toate ca unele lucruri se schimba, altele raman neschimbate indiferent de anotimp, starea vremii, rezultate din football, summit-uri NATO, etc. Colega mea de birou inca vorbeste aproape nonstop… ori cu mine, ori cu calculatorul, ori singura… nu conteaza atata vreme cat are de spus ceva. Sistemul meu imunitar incearca pe cat posibil sa-si construiasca o bariera naturala impotriva acestei amenintari la adresa sanatatii mentale, insa e greu… Nevoia de comunicare se pare ca este mult mai dezvoltata in acest ilustru exemplar al home sapiens, decat la restul reprezentantilor speciei. De asemenea nevoia de a cumpara conduri, ciubote, papornite (ea le zice posete), fustane, parfumuri si alte cele necesare traiului zilnic. Macar cand se duce la shopping raman singur in agentie si ma simt LIBER !!! Da-i Doamne bani de cumparaturi !!

Ma gandeam mai deunazi, eu singur cu mintea mea, la cum s-au schimbat generatiile in muzica (ma refer la cei care asculta muzica). Probabil ca generatia din care fac parte e unicat: a fost si este mai zgomotoasa decat generatia dinainte si decat cea care urmeaza (tare ciudat). Daca faceti parte din aceeasi pleiada de rockeri, de cate ori n-ati auzit pe la mijlocul anilor ‘90 strigatul (dau ragetul, dupa caz): Da muzica aia mai incet!! Esti surd? Problema nu era legata de organul auditiv, ci de felul in care percepeam noi muzica.

O tempora, o mores… cum suna Slayer sau Metallica sau Megadeth sau Pantera din toti decibelii disponibili… sau ma rog, Deep Purple pentru cei care sustineau vechea garda pe vremea aia (acum deja e preistorica garda)… cum erau vechile cluburi de rock in care iti vuiau urechile ascultand Arise sau Agent Orange. Se dusera toate pe pustie… acum s-au transformat in cluburi selecte in care se asculta muzica frantuzeasca si se serveste Gordon Bleu. Nu ca as avea ceva impotriva unei Mylene Farmer sau Joe Dassin, dar in mintea mea nu se potriveste cu locul respectiv cand stiu ce si cum a fost.

Cei care aveau parinti rockeri, erau norocosi intr-o oarecare masura, pentru ca respectivii aveau habar despre fenomen. Dar chiar si asa… Da muzica aia mai incet !!! Aia e muzica?! Asculta Pink Floyd sau Led Zeppelin, nu Metallica. Daca nu erai unul dintre norocosi, se inlocuiau respectivele trupe cu Benone Sinulescu, Savoy, Michael Jackson, etc. Oricum ar fi fost, embargoul pus pe decibeli nu dura mult si o luam (a cata oara) de la capat. Eram toti disperati despre noutati, vechituri… absorbeam informatiile mai rau ca pe aer… deh, erau primii ani de dupa comunism cand gaseam cat de cat mai usor casete si benzi (nu CD-uri sau DVD-uri). Daca mai puneai mana si pe vreo caseta video cu un concert, deja erai cineva. Si in felul asta ne-am trait traiul, ne-am mancat malaiul ca adolescenti rockeri si rebeli ai anilor ‘90… oh… si zgomotosi.

Si a venit randul generatiei urmatoare de rockeri… fara cultura muzicala, timizi, cu castile in urechi. Pentru multi din ei Linking Park e hard rock, iar Limp Bizkit probabil punk. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca nume precum T Rex, Exploited, Overkill, Sex Pistols, nu reprezinta altceva decat amintirea faptului ca au auzit despre ei ceva candva. Intr-o lume in care manelele te invadeaza din toate cotetele si bojdeucile, rockerii (care erau odinioara spaima vecinilor din bloc) stau linistiti si asculta in surdina Evanescence.

Shame on you! V-as inchide in casa cu 200 decibeli Seasons In The Abyss sau Arise. Exemplu:

Din ciclul “Recunoasteti personajul“, va propun sa recunoasteti despre cine este vorba in descriere urmatoare:

• S-a nascut dintr-o fecioara pe 25 decembrie;
• Nasterea lui a fost prevestita de un inger mamei sale;
• 3 regi au urmat o stea care i-a ghidat spre locul nasterii lui pentru a-l gasi si a i se inchina;
• Nasterea lui a fost anuntata de catre un inger;
• Regele din acea vreme a incercat sa-l ucida, insa un inger ii spune mamei sale sa fuga;
• La varsta de 12 ani trece printr-un ritual intr-un templu;
• Nu exista date despre el intre 12 ani - 30 ani;
• La varsta de 30 de ani este botezat intr-un rau, iar cel care il boteaza sfarseste mai tarziu decapitat;
• Se duce din desert pe un munte, unde este ispitit de cel mai mare rival al sau si rezista ispitelor;
• A avut 12 discipoli cu care a calatorit;
• A savarsit minuni, ca: vindecarea bolnavilor, alunga demoni, merge pe apa, reda vederea unui orb, opreste apele marii;
• Invie pe cineva din morti;
• Este denumit: Salvatorul, Pastorul, Mielul lui Dumnezeu, Painea Vietii, Fiul Omului, Cuvantul, etc.
• Moare crucificat, alaturi de 2 hoti si este ingropat intr-un mormant;
• Reinvie dupa 3 zile si se ridica la ceruri;
• Reinvierea este anuntata de catre o femeie.

E greu de recunoscut despre cine este vorba?

Oare mai exista cineva in lumea asta care nu primeste SPAM? Ok… in afara de calugarii budhisti din varful Tibetului. De cate ori deschid una din adresele de email gasesc oferte de nerefuzat… adica ce poate fi mai minunat decat sa afli in fiecare zi ca ai castigat la loterie nush cate milioane de parautzi, viza de SUA e la 2 clickuri departare (de parca m-ar interesa), o duzina de rusoiace focoase abia asteapta sa ma intalneasca si sa-mi indeplineasca toate dorintele (don’t ask), viagra s-a facut aproape moca (nu, mersi… inca nu-mi trebe) si colac peste pupaza nush ce mostenitor african vrea sa fuga din tara sa de bastina unde este oprimat si are nevoie de mine (si numai de mine) sa-si transfere zecile de milioane de (iarasi) parautzi. Sa nu mai amintim si de firmele profesioniste de la Romania care ma informeaza despre noile servicii si produse, desi n-am auzit in veci de respectivele firme si cu atat mai mult sa ma inscriu  pentru buletinele lor informative.

Select, delete… si gata… pana maine sau peste cateva ore, cand iarasi gasesti noul set de SPAM. Iti vine sa-ti iei campii, ii injuri cum te pricepi mai bine (marfa limba avem cand e vorba de injuraturi), inchizi clientul de email si te apuci de facut altceva.

Deschizi televizorul si daca ai noroc gasesti ceva interesant de urmarit… te simti relaxat, ai uitat ca in casuta te de email se ingramadesc iarasi tonele de viagra, loterii, rusoaice, asiatice, cupoane, etc. cand deodata… bum… promo. Reclame, reclame, reclame… nesolicitate, adica SPAM. Nu, nu ma intereseaza ce detergent scoate ce pete, ce dobanzi noi sunt la ce credite si mai ales nu vreau drivetest cu Leon !!! Daca vreau sa aflu informatiile alea, stiu unde sa caut, ca nu-s tampit. Acelasi lucru si daca dai drumul la radio… audio SPAM.

Te saturi de toate si iesi afara… o bere e oricand binevenita. Ai remarcat pe langa cate panouri publicitare treci? SPAM !!!! Nu vreau sa vad reclamele alea, n-am solicitat asa ceva… opriti SPAM-ul !!! Auzi… cica secolul asta e secolul informatiei… aiurea, frate… e secolul SPAM-ului.

Ultima zi inainte sa inceapa returul (da, e vorba de football si de Divizia A) si astept cu infrigurare sa-mi vad favoritii dand cu stangu’n dreptu’ cum au facut mereu din toamna trecuta. In cazul in care nu v-ati dat seama, e vorba de Dinamo. Am un teribil sentiment de nesiguranta cu privire la abilitatile lor de a practica acest sport de echipa atat de frumos cand e jucat de altii. Ciudat cum ultima oara cand am fost chiar mandru de ei, a fost cu ocazia unui esec (Spartak Moscova - returul). In rest… atitudinea mioritica de “nu-i de noi chestia aia ca Liga Campionilor, suntem ghinionisti”… sau as putea spune dinamovitica.

Sper sa nu am ocazia sa spun a nu stiu cata oara “Dau foc tricoului cu Dinamo si sa nu mai aud de ei in veci”… nu de alta, da’ stiu ca nu pot (a costat o gramada de bani al dreaq de tricou) si pana la urma tot la meciurile lor ajung, asa cum sunt ele.

Va implor… jucati fotball !!! Aveti mila de nervii mei, ca si-asa mi-i toaca facturile, cozile, prostia umana, etc. Nu mai spera nimeni la titlu, asa ca n-o mai lalaiti in declaratii belicoase si jucati frumos, ca d-aia am devenit fani in primul rand.

P.S. Avem cel mai bun lot din Romania de departe. Auzi bre, nea’ Borcea… nu stiu de la ce distanta te uiti matale, da’ io as zice sa te dai mai colea langa noi unde scrie locul 6, ca deja chestia cu cel mai bun lot din tara e fumata de cativa ani… nu mai pune nimeni botu’. Si totusi… pentru niste spartani, jucati destul de bine football.

Fiindca e o zi plictisitoare, am hotarat sa petrec ceva timp pentru a gasi si edita o tema pentru blog. Deocamdata sunt happy de rezultat, da’ sigur mai gasesc eu ceva de modificat in zilele urmatoare. Deocamdata n-am inspiratie dupa o noapte in care pot sa spun ca am dormit naspa.

Ahahaha! Telefonul… never, ever sa nu contactati InfoTurism pentru publicitate… nu mai scapati de ei in veci, decat daca va aruncati telefoanele.

Ea: Ati citit oferta noastra?
Eu: Mhmh… da, dar aveti niste preturi cam sus.
Ea: (urmeaza o turuiala in care se enumera diverse avantaje)
Eu: Ok… daca ma hotarasc, va dati seama ca va sun imediat.
Ea: Ok… daca nu ma sunati azi, va sun eu maine.

Mai spune ceva, daca poti… urmeaza zile nesfarsite de convorbiri fara rost, pentru ca cineva nu pricepe cand un client zice NU… ffs.

On another note… sunt uimit de colega mea de birou… vorbeste nonstop. O sa stau odata sa urmaresc cand respira, pentru ca nu tace 2 secunde legate. 7 ore pe zi taca taca taca… si ma mai mir cand vad ca mi-au iesit peri albi, iar lumea zice ca m-am tacanit.