Ma gandeam mai deunazi, eu singur cu mintea mea, la cum s-au schimbat generatiile in muzica (ma refer la cei care asculta muzica). Probabil ca generatia din care fac parte e unicat: a fost si este mai zgomotoasa decat generatia dinainte si decat cea care urmeaza (tare ciudat). Daca faceti parte din aceeasi pleiada de rockeri, de cate ori n-ati auzit pe la mijlocul anilor ‘90 strigatul (dau ragetul, dupa caz): Da muzica aia mai incet!! Esti surd? Problema nu era legata de organul auditiv, ci de felul in care percepeam noi muzica.
O tempora, o mores… cum suna Slayer sau Metallica sau Megadeth sau Pantera din toti decibelii disponibili… sau ma rog, Deep Purple pentru cei care sustineau vechea garda pe vremea aia (acum deja e preistorica garda)… cum erau vechile cluburi de rock in care iti vuiau urechile ascultand Arise sau Agent Orange. Se dusera toate pe pustie… acum s-au transformat in cluburi selecte in care se asculta muzica frantuzeasca si se serveste Gordon Bleu. Nu ca as avea ceva impotriva unei Mylene Farmer sau Joe Dassin, dar in mintea mea nu se potriveste cu locul respectiv cand stiu ce si cum a fost.
Cei care aveau parinti rockeri, erau norocosi intr-o oarecare masura, pentru ca respectivii aveau habar despre fenomen. Dar chiar si asa… Da muzica aia mai incet !!! Aia e muzica?! Asculta Pink Floyd sau Led Zeppelin, nu Metallica. Daca nu erai unul dintre norocosi, se inlocuiau respectivele trupe cu Benone Sinulescu, Savoy, Michael Jackson, etc. Oricum ar fi fost, embargoul pus pe decibeli nu dura mult si o luam (a cata oara) de la capat. Eram toti disperati despre noutati, vechituri… absorbeam informatiile mai rau ca pe aer… deh, erau primii ani de dupa comunism cand gaseam cat de cat mai usor casete si benzi (nu CD-uri sau DVD-uri). Daca mai puneai mana si pe vreo caseta video cu un concert, deja erai cineva. Si in felul asta ne-am trait traiul, ne-am mancat malaiul ca adolescenti rockeri si rebeli ai anilor ‘90… oh… si zgomotosi.
Si a venit randul generatiei urmatoare de rockeri… fara cultura muzicala, timizi, cu castile in urechi. Pentru multi din ei Linking Park e hard rock, iar Limp Bizkit probabil punk. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca nume precum T Rex, Exploited, Overkill, Sex Pistols, nu reprezinta altceva decat amintirea faptului ca au auzit despre ei ceva candva. Intr-o lume in care manelele te invadeaza din toate cotetele si bojdeucile, rockerii (care erau odinioara spaima vecinilor din bloc) stau linistiti si asculta in surdina Evanescence.
Shame on you! V-as inchide in casa cu 200 decibeli Seasons In The Abyss sau Arise. Exemplu: